Za miting (adicatelea intalnirea)
(Da, stiu ca unii au fost nedumeriti de Prolog. Am primit chiar intrebari de genul "pai, vorbesti de radio sau de petrol?", insa, asa cum v-am promis, acesta va fi un blog-foileton; aveti putintica rabdare stimabililor, ca ajungem si "la pont".)
Toamna lui '93. Deja lucram de aproape doi ani la Mina Matita. Deja un lucru era clar pentru mine. N-aveam nici cea mai mica pornire catre meseria de petrolist, chiar daca facusem 5 ani de facultate pentru asta. Trecusera doi ani in care am incercat sa "fentez" cat am putut. Cu invoiri, concedii medicale, concedii de "studii", concedii fara plata, dar, sincer, imi cam ajunsese... Si acum, toamna lui '93, ma gasea in concediu "medical". Mi-am infipt un sul de tifon sub brat, sa stea umarul mai umflat, m-am bandajat tot si m-am dus la medicul Schelei care, contra una bucata pachet cafea, mi-a spus ca "luxatia de umar" de care "sufeream" trebuie musai tratata cu doua saptamani de repaus. Si m-am repauzat. Cu cateva zile la mare si apoi, reintors in Ploiesti, cu vizite pe la prieteni si plimbari prin oras. Asa se face ca, intr-una din zilele de repauzare, in fata la Berbecu', dau nas in nas cu Gabi. Fost coleg de Institut, din gasca de la "cultural" (el era in trupa de umor "Saturnalis" si scria la ziarul Institutului). "Ce faci ba baiete?" "Iaca, in concediu medical." "Ca n-o fi dat vreo boala peste tine..." "Nu ma, ca are si boala mandria ei. I-am fentat p-astia de la schela, ca deja ma sufocam. Da' tu, pe unde dai cu sapa?" "Pai uite, deschid un post de radio in Ploiesti. Te intereseaza?" Si mi s-a aprins beculetul.... "Pe bune? Ia zi-i despre ce e vorba-n propozitie ca ma mai mult decat intereseaza!" "Pai, hai cu mine, sa-ti arat." Si-am luat-o catinel spre Consproiect. Pe drum m-a lamurit ca era vorba despre statia locala a PRO FM si despre un domn, Adrian Sarbu, despre care, la acea vreme, n-auzisem mare lucru. Am luat liftul pana la ultimul etaj la Consproiect si am intrat intr-o sala imensa, in care singurul indiciu ca acolo ar fi ceva legat de radio era, intr-un colt, un birou pe care se afla un tuner, doua boxe si un emitator. Si-am inceput sa facem planuri, despre cum sa impartim spatiul, ca sa avem si studio de emisie si de productie si loc pentru redactia de stiri... "Auzi, da' cand poti sa incepi?" "Si maine daca vrei." "Pai, si cu aia de la schela ce faci?" "Da-i dracu' ca si asa m-am saturat de ei!" "Da' trebuie sa-ti zic o chestie. Aici n-o sa ai carte de munca din prima. Deocamdata nu pot sa te angajez decat colaborator la Mediafax." "Adica?" "Adica, la inceput, o sa fii reporter pentru Mediafax. Te bagi?" Aici, recunosc ca am ezitat putin. Nu eram prea lamurit cam cu ce se mananca reportereala asta, nici cum o sa fiu platit... Da' mi-am zis, ce dracu'; nu risti, nu castigi! "Ma bag!" Asa a inceput povestea de dragoste dintre mine si radio. Cat despre "reportereala", aveti putintica rabdare, va povestesc si despre asta.
Toamna lui '93. Deja lucram de aproape doi ani la Mina Matita. Deja un lucru era clar pentru mine. N-aveam nici cea mai mica pornire catre meseria de petrolist, chiar daca facusem 5 ani de facultate pentru asta. Trecusera doi ani in care am incercat sa "fentez" cat am putut. Cu invoiri, concedii medicale, concedii de "studii", concedii fara plata, dar, sincer, imi cam ajunsese... Si acum, toamna lui '93, ma gasea in concediu "medical". Mi-am infipt un sul de tifon sub brat, sa stea umarul mai umflat, m-am bandajat tot si m-am dus la medicul Schelei care, contra una bucata pachet cafea, mi-a spus ca "luxatia de umar" de care "sufeream" trebuie musai tratata cu doua saptamani de repaus. Si m-am repauzat. Cu cateva zile la mare si apoi, reintors in Ploiesti, cu vizite pe la prieteni si plimbari prin oras. Asa se face ca, intr-una din zilele de repauzare, in fata la Berbecu', dau nas in nas cu Gabi. Fost coleg de Institut, din gasca de la "cultural" (el era in trupa de umor "Saturnalis" si scria la ziarul Institutului). "Ce faci ba baiete?" "Iaca, in concediu medical." "Ca n-o fi dat vreo boala peste tine..." "Nu ma, ca are si boala mandria ei. I-am fentat p-astia de la schela, ca deja ma sufocam. Da' tu, pe unde dai cu sapa?" "Pai uite, deschid un post de radio in Ploiesti. Te intereseaza?" Si mi s-a aprins beculetul.... "Pe bune? Ia zi-i despre ce e vorba-n propozitie ca ma mai mult decat intereseaza!" "Pai, hai cu mine, sa-ti arat." Si-am luat-o catinel spre Consproiect. Pe drum m-a lamurit ca era vorba despre statia locala a PRO FM si despre un domn, Adrian Sarbu, despre care, la acea vreme, n-auzisem mare lucru. Am luat liftul pana la ultimul etaj la Consproiect si am intrat intr-o sala imensa, in care singurul indiciu ca acolo ar fi ceva legat de radio era, intr-un colt, un birou pe care se afla un tuner, doua boxe si un emitator. Si-am inceput sa facem planuri, despre cum sa impartim spatiul, ca sa avem si studio de emisie si de productie si loc pentru redactia de stiri... "Auzi, da' cand poti sa incepi?" "Si maine daca vrei." "Pai, si cu aia de la schela ce faci?" "Da-i dracu' ca si asa m-am saturat de ei!" "Da' trebuie sa-ti zic o chestie. Aici n-o sa ai carte de munca din prima. Deocamdata nu pot sa te angajez decat colaborator la Mediafax." "Adica?" "Adica, la inceput, o sa fii reporter pentru Mediafax. Te bagi?" Aici, recunosc ca am ezitat putin. Nu eram prea lamurit cam cu ce se mananca reportereala asta, nici cum o sa fiu platit... Da' mi-am zis, ce dracu'; nu risti, nu castigi! "Ma bag!" Asa a inceput povestea de dragoste dintre mine si radio. Cat despre "reportereala", aveti putintica rabdare, va povestesc si despre asta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu