"Revolta pe Bounty"

(Daca scriu in ritmul asta, o sa termin povestea pe la ultima pensie :) )

Dupa cum scriam in episodul anterior, lucrurile mergeau din ce in ce mai bine la PRO FM Ploiesti. Banii curgeau garla, dadusem drumul la emisiuni, lumea incepea sa ne opreasca pe strada, sa ne intrebe de una-alta. Eu lasasem programul de dedicatii pe mana lui Calin Gheorghe (da, cel de la Guerilla) si, pentru ca Stratula si Exarhu renuntasera la "Rondul de dimineata", am dat drumul si matinalului la Ploiesti. Pe care l-am luat din zbor. Chiar daca nu era segmentul meu orar preferat. Dar, cineva trebuia s-o faca si pe-asta. Asa am ajuns "cineva" :))). Ce-i drept, am mai dat si pe langa, in sensul ca, de exemplu, intr-o dimineata m-am trezit foaaarte tarziu si primele doua interventii le-am facut prin telefonul mobil, din taxi. Noroc cu telefonia mobila, ca altfel nu stiu pe unde scoteam camasa. Bine, am intors-o "ca la Ploiesti" (sic!), spunand ca, vezi-Doamne, am vrut sa iau pulsul orasului la primele ore :))) Dar mi-a iesit. Si continuam sa "recrutam". Asa a aparut la radio fratele lui Dragos, Decebal, si el fost coleg de facultate cu noi, in an mai mic, ce-i drept. Un tip care canta excelent, insa care avea o problema in expresivitatea discursului. Era prea plat. Lucru de care "suferea" si Calin de altfel. Dar i-am bagat in "sedinta" si, dupa ceva vreme, si-au dat drumul. Deci, per ansamblu, era de la foarte bine in sus. Dar... Pentru ca exista un dar, cand lucrurile merg bine, isi cam baga dracu' coada. Asa m-am trezit intr-una din zile cu Dragos si Jerry pe cap, care mi-au pus in fata o hartie. Un fel de memoriu catre Sarbu, in care "infierau cu manie proletara" tot soiul de "greseli" facute de Gabi. L-am citit si m-am minunat, pentru ca suna a denunt de pe vremea lui Ceasca, plin de minciuni si lucruri scoase din context. "Bai, ce dracu vreti voi cu chestia asta?" "S-o semnezi. O trimitem la Sarbu, ca nu se mai poate asa." "Asa cum?" "Pai... asa. Semneaz-o si tu, ca au semnat-o toti!" O alta minciuna, lipseau tocmai semnaturile celor care pornisera toata nebunia numita PRO FM Ploiesti. "Du-te ba de-aici, nu semnez chestia asta!" "Treaba ta, cand o sa preluam noi radio-ul, o sa-ti para rau." "Aaaaa, asta era... ia, valea, ca am treaba!" Si totusi, chiar si asa, fara semnatura mea si a altora, Dragos s-a dus la Bucuresti, in audienta la Sarbu. Iar Sarbu l-a tinut in atnicamera cat si-a aruncat ochii pe "memoriu", dupa care l-a trimis acasa, fara o vorba, iar hartia a ajuns la Gabi. A urmat o sedinta jenant. Jenanta pentru cei care dadusera cu "subsemnatu'". O sedinta in care Gabi, foarte calm, a luat fiecare punct din document si l-a pus in discutie, de fata cu toata lumea din radio. Concluzia? In afara de faptul ca Gabi se mai enerva cateodata (si de cele mai multe ori pe buna dreptate), totul era o fabulatie. Recunoscuta, cu capul plecat, chiar de "semnatari". Multi nici n-ar fi stat la discutie si i-ar fi dat afara in corpore. Gabi insa le-a propus doua alternative. Prima; sa-si dea demisia, ca sa nu le apara in cartea de munca lucruri nasoale. A doua; "cine vrea sa ramana, n-am nimic impotriva, dar, atentie, voi fi de doua ori mai exigent cu ei". Dragos si Decebal (capii "rascoalei", din cate am inteles) au ales sa demisioneze. Restul au ramas. Dar trebuia sa "baleteze" foarte atent. Asa s-a terminat "puciul", adoua "Republica de la Ploiesti". Si eram din nou "short on people". Dar ne-am descurcat. Atunci a aparut Radu Constantinescu (acum la Infopro), care a preluat matinalul, eu am trecut in prime-time, Calin a preluat programul de dupa-amiaza iar pe Ionut l-am "recalificat" pentru emisiunea de dedicatii. Si lucrurile au mers inainte, la fel de bine, daca nu chiar mai bine. Pentru ca, din punctul meu de vedere, odata pus intr-un slot orar care-mi convenea, au venit si rezultatele si alte treburi nostime. Insa nu ma laud acum, ci in episodul urmator (care sper sa nu mai vina atat de tarziu).

Comentarii

Postări populare